- intersectie
- сущ.
матем. пересечение (множеств)
Dutch-russian dictionary. 2013.
Dutch-russian dictionary. 2013.
intersecţie — INTERSÉCŢIE, intersecţii, s.f. 1. Loc unde se încrucişează două drumuri; întretăiere. 2. (mat.) Mulţimea punctelor comune a două linii, a două suprafeţe ori volume; totalitatea elementelor comune a două mulţimi. – Din fr. intersection, lat.… … Dicționar Român
intersécţie — s. f., pl. intersécţii … Romanian orthography
ortogonal — ORTOGONÁL, Ă, ortogonali, e, adj. (Despre figuri geometrice) Care formează unghiuri drepte. ♢ Proiecţie ortogonală = proiecţie obţinută prin trasarea unei perpendiculare de la fiecare punct de proiectat pe planul de proiecţie. ♦ (Despre curbe)… … Dicționar Român
nod — NOD, noduri, s.n. 1. Loc în care se leagă două fire, două sfori, două fâşii de pânză etc. ca să se ţină strâns împreună; loc în lungul sau la capătul unui fir, al unei sfori, al unei fâşii de pânză etc. unde s a făcut un ochi prin care s a… … Dicționar Român
diedru — DIÉDRU, diedre, s.n. Figură geometrică formată din două semiplane mărginite de dreapta lor de intersecţie; porţiune de spaţiu cuprinsă între aceste semiplane. ♢ (Adjectival) Unghi diedru. [pr.: di e ] – Din fr. dièdre. Trimis de Anonim,… … Dicționar Român
giratoriu — GIRATÓRIU, IE, giratorii, adj. (Despre o mişcare) De rotaţie, circular. ♢ Sens giratoriu = sens de circulaţie la o intersecţie, într o piaţă etc., potrivit căruia un vehicul este obligat să facă o rotaţie de la dreapta la stânga. – Din fr.… … Dicționar Român
intersecta — INTERSECTÁ, intersectez, vb. I. refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecţie; a se întretăia, a se încrucişa. ♢ tranz. Dreaptă care intersectează două paralele. – Din fr. intersecter. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
nodal — NODÁL, Ă, nodali, e, adj. Care se referă la locul de intersecţie a mai multor căi de comunicaţie, artere, ligamente etc. ♦ fig. Esenţial, fundamental. – Din fr. nodal. Trimis de ana zecheru, 08.06.2004. Sursa: DEX 98 NODÁL adj. v. adânc,… … Dicționar Român
ortic — ÓRTIC, ortice, adj. (În sintagma) Triunghi ortic = triunghi ale cărui vârfuri sunt punctele de intersecţie ale înălţimilor cu laturile opuse vârfurilor triunghiului din care sunt coborâte. – Din fr. orthique. Trimis de ionel bufu, 15.05.2004.… … Dicționar Român
pol — POL1, poli, s.m. 1. Fiecare dintre cele două puncte situate la capetele axei de rotaţie a pământului şi în care se reunesc toate meridianele geografice; p. ext. regiunea din jurul acestor două puncte. ♢ Pol ceresc = fiecare dintre cele două… … Dicționar Român
secţiune — SECŢIÚNE, secţiuni, s.f. 1. Faptul de a secţiona; tăietură, despărţire; (concr.) porţiune tăiată în urma secţionării; loc unde s a făcut o secţionare. 2. Suprafaţă rezultată prin intersecţia unui corp solid cu o suprafaţă (plană sau curbă). ♦… … Dicționar Român